osho-increderea

Eu n-am să-ți dau o destinație. Pot doar să-ți dau o direcție – trează, <br>pulsând de viață și necunoscut, veșnic surprinzătoare, imprevizibilă. Eu n- <br>am să-ți dau o hartă. Pot să-ți dau doar o mare pasiune de a descoperi. Da, <br>nu e nevoie de hartă; e nevoie de o mare pasiune, o mare dorință de a <br>descoperi. Apoi te las singur. Apoi continui singur. Intri în vastitate, în <br>infinit și, încetul cu încetul, înveți să ai încredere în el. Lasă-te în mâinile <br>vieții, pentru că viața este Dumnezeu. Când Iisus spune „Vie Împărăția Ta, <br>facă-se voia Ta“, o spune cu multă încredere. Chiar dacă Dumnezeu aduce <br>moartea, n-ai de ce să te temi. El e cel care aduce moartea, așa că trebuie să <br>existe un motiv în asta, trebuie să existe un secret ascuns, trebuie să existe o <br>învățătură în asta. El deschide o ușă.<br>Omul care are încredere, omul care este religios e entuziast chiar și în <br>pragul morții – el poate scoate un răget de leu. Chiar și când e pe moarte – <br>fiindcă el știe că nimic nu moare –, chiar și în clipa morții el poate să spună: <br>„Asta e tot“. Pentru că, în fiecare clipă, asta e tot. Poate să fie viață, poate să <br>fie moarte; poate să fie succes, poate să fie eșec; poate să fie fericire, poate <br>să fie nefericire. În fiecare clipă… asta e tot.